Afară din cetate cu femeile nevindecate !
În ultimii ani, industria self-help a explodat cu cărți, articole și biblicele, interminabilele și inepuizabilele podcasturi care îmbină pseudoștiința cu spiritualitatea new age. Concepte precum „copilul interior nevindecat” și „energia feminină” versus „energia masculină” au invadat discursul social, modelând felul în care oamenii (şi în special femeile) se percep pe ei înșiși și relațiile din care fac parte.
Aceste idei, sub masca dezvoltării personale, pun de multe ori povara succesului sau eșecului în relație direct pe umerii femeilor, întărind o narațiune toxică, potrivit căreia o femeie care nu se conformează anumitor idealuri prescrise de feminitate (pe lângă cele legate de vârstă, frumusețe și dorința de a fi sau nu mamă), este de neiubit. Mai mult decât atât, această femeie ar face bine să se « vindece » dacă vrea să aibă o șansă la «iubire » .
Acest tip de discurs are implicații tulburătoare pentru sănătatea mintală și stima de sine a femeilor, deoarece insuflă subtil vinovăția și îndoiala de sine. Și ce vinde mai bine dacă nu sentimentul de inadecvare ? Pe măsură ce femeile continuă să fie consumatorii principali de produse de tip self-help, fie că e vorba de cărți, workshopuri, terapii care mai de care, sesiuni de curățare, reiki, radiestezii, rugăciuni reinventate și regresii în vieți anterioare, această vinovăție devine un instrument puternic pentru consumerism, perpetuând un ciclu de auto-învinovățire și dependență de aceste așa-numite „soluții”, sau de acești așa-numiți guru ai dezvoltării personale sau spirituale.
Ideea de energii „feminine” și „masculine”, înrădăcinată în interpretări vagi ale filosofiilor orientale, a fost distorsionată în literatura new age a psihologiei pentru a promova roluri rigide de gen și, în ultima instanță, pentru a adânci și mai mult prăpastia dintre noi.
Mesajul întipărit în mentalul colectiv este clar: dacă o relație eșuează, este pentru că femeia este „nevindecată”, prea „masculină” sau nu-și întruchipează corect „energia feminină”. Această retorică nu numai că atribuie femeilor o responsabilitate nejustificată, ci le şi face să creadă că valoarea lor depinde de capacitatea lor de a se conforma acestor idealuri arbitrare.
Femeile sunt încurajate să-și „vindece” copilul interior, să-și „reclame” energia feminină, să-și trezească zeita interioară, să „se predea” iubirii – toate acestea implică faptul că e ceva fundamental în neregulă cu ele. Ideea că o femeie trebuie „vindecată” sau „reparată” pentru a merita dragoste este una periculoasă, deoarece creează un ciclu de îndoială și nesiguranță care poate fi greu de rupt, dar extrem de profitabil.
Mai mult decât atât, această narațiune absolvă adesea bărbații de responsabilitate în relații, întărind ideea că femeile trebuie să fie cele care se schimbă, se adaptează și se vindecă. Acest dezechilibru nu numai că perpetuează inegalitatea de gen, ci și împiedică dezvoltarea unor parteneriate sănătoase, egale, bazate pe respect și înțelegere reciprocă.
Cine câștigă ?
În timp ce prăpastia dintre noi se adâncește tot mai mult și atât femeia cât și bărbatul își construiesc fiecare ziduri în jurul propriilor cetăți, pe care le decorează cu acuze intelectuale, cu iz de psihodiagnostic unul la adresa celuilalt : « ești toxic ! » « ești nevindecată ! », există cineva care capitalizează durerea, vina, rușinea.
Industria de self-help prosperă din nefericire. Convingând femeile că sunt nevindecate sau inadecvate, se creează o cerere perpetuă pentru produse și servicii care promit să le „repare”. De la cărți și ateliere până la programe de coaching și cursuri online, piața este inundată de oferte care pretind că ajută femeile să-și recupereze feminitatea, să-și vindece copilul interior și să găsească dragostea.
Acest consumerism este o formă de exploatare, deoarece apasă pe insecuritățile femeilor și perpetuează chiar problemele pe care pretinde că le rezolvă. În loc să împuternicească femeile, le ține prinse într-un ciclu de auto-îmbunătățire care se referă mai mult la profit decât la creșterea personală reală. Cu cât femeile acceptă mai mult ideea că sunt fundamental defectuoase, cu atât sunt mai probabil să consume resurse pe produse care promit să le „repare”.
Leave a Reply