Cu mult inainte sa incep practica terapeutica, am gasit intr-un anticariat o carte cu un titlu controversat: “Barbatii de pe canapeaua mea”, care nu este altceva decat o culegere de povesti despre cazurile cu care se prezinta barbatii la terapie. Cartea este scrisa de o femeie.
Astazi titlul face parte din biblioteca mea si inevitabil, atrage glume si priviri indoielnice, cum adica “barbatii de pe canapeaua ta?”. Dincolo de aluziile cu tenta inevitabil sexuala, ideea in sine ca barbatii ar putea cauta ajutor terapeutic este inca un subiect despre care nu se vorbeste cu prea mare lejeritate (in ciuda faptului ca dezvoltarea personala si terapia reprezinta un curent care castiga popularitate in ultimii ani).
Exista si un mit despre faptul ca majoritatea clientilor din terapii ar fi femei, sau ca in orice caz, femeile sunt cele care au mai multa nevoie de terapie decat barbatii.
Care este totusi realitatea din cabinet?
Realitatea este ca barbatii au nevoie la fel de mare de terapie precum femeile.
Si exista barbati care programeaza sedinte de terapie, mai des decat se vorbeste in spatiul public.
Barbatii ajung in terapie atunci cand strategiile lor obisnuite nu mai functioneaza: o relatie se destrama, apare anxietatea, somnul dispare sau corpul incepe sa somatizeze tensiuni vechi. Pasul spre cabinet insa nu este unul simplu, pentru ca imaginea traditionala a masculinitatii ii face sa creada ca trebuie sa rezolve singuri problemele cu care se confrunta.
Apoi in terapie apar blocaje firesti, iar acest lucru este valabil pentru ambele tabere. In cazul barbatilor insa, procesul poate fi ingreunat pentru ca in geneal, primeaza limbajul rational in detrimentul celui emotional. Unii clienti ridica ziduri de tacere, rationalizeaza excesiv sau glumesc pentru a evita contactul cu ceea ce doare. Exista si transferuri intense: posibila rivalitate daca au ales un terapeut barbat, posibila teama de a dezvolta o dependenta daca au ales un terapeut femeie, uneori furie sau chiar dorinta de a impresiona sau seduce.
Transferurile apar firesc in terapie si sunt parte din proces. Atunci cand un barbat lucreaza cu o femeie, poate simti atractie sau dorinta de aprobare care nu este despre terapeut in sine, ci despre nevoi nerezolvate din copilarie sau relatii anterioare. Cand terapeutul este barbat, pot aparea sentimente de rivalitate sau competitie, reflectand lupte interne legate de autoritate, putere sau incredere in sine. Constientizarea acestor transferuri si discutarea lor deschisa le transforma din piedici in materiale de lucru, oferind oportunitatea de a intelege mai clar propriile emotii si tipare relationale.
Aceste obstacole nu sunt deci esecuri si nicidecum nu trebuiesc vazute mai mult decat ceea ce sunt: transferuri, proiectii, rezistente. Ele fac parte din proces si arata exact unde exista tensiune interioara. Blocajul nu trebuie sa fie un punct final, ci o oportunitate de a intelege mai bine ce anume se repeta in viata ta. Similar oricarei alte relatii, un blocaj sau un aparent conflict in terapie pot constitui motorul care face ca psihoterapia sa avanseze, cu conditia ca acesta sa fie adresat cu luciditate si transparenta.
Daca esti barbat si te regasesti in aceste dificultati, nu te opri. Continua. A ramane prezent in ciuda rezistentei este deja un act de curaj. Dincolo de aceste praguri incepi sa descoperi o versiune de sine mai clara, mai autentica si mai libera.
Terapia nu inseamna sa renunti la forta ta, ci iti da ofera posibilitatea sa o redefinesti. Iar daca ai ajuns pana aici, inseamna ca esti deja pe drumul cel bun, indiferent unde te afli acum in calatoria ta de autocunoastere- deja la cabinet sau inca meditand la posibilitatea de a incepe un proces terapeutic.
Leave a Reply