Despre zona din creier numita “insula”, nu se stiu inca foarte multe lucruri, pentru ca este o regiune a creierului mai ascunsa si mai greu de localizat decat o cherhana din Vadu unde se servesc creveti (referinta neinsulara, dar cu specific pescaresc).
Oricum, cateva lucruri sunt certe: in peticul asta mic de creier se intampla toate cablajele si nodurile pescaresti, este centrul de comanda de care depinde buna noastra functionare fizica, sociala, si emotionala.
Pe scurt: daca lucrurile merg bine pe insula, ai constiinta de sine, iti poti identifica senzatiile corporale, de la bataile inimii la senzatia de foame, durere, dar si sa identifici ce emotii experimentezi (atat tu cat si cel de langa tine; si nu numai sa le identifici, dar in lumina bunei functionari a neuronilor oglinda, sa fii capabil de rezonanta: simt ce simti si tu).
Pentru mai multe informatii despre functiile cortexului insular, un bun punct de plecare este https://www.physio-pedia.com/Insula
Aici insa vreau sa vorbesc despre ce se intampla atunci cand insula nu functioneaza in parametri optimi. Si in special, despre oamenii a caror insula, dintr-un motiv sau altul, nu face ceea ce ar trebui sa faca.
Ca suntem diferiti, asta pare ca o acceptam cu totii la nivel declarativ.
Ca ANATOMIA noastra ne predispune la comportamente diferite, si ca BIOLOGIA nimanui nu se schimba in mod fundamental, este un adevar pe care multi dintre noi il gasim greu de acceptat, mai cu seama cand vine vorba de persoane apropiate sau pe care conditia noastra de animale sociale ne-a impins sa le iubim.
Asadar, astazi despre persoanele al caror cortex insular nu isi face treaba:
Creierul lor intelege rusinea ca pe o tortura fizica.
Atunci cand setezi o limita sau ii faci sau spui ceva ce ei ar putea percepe ca pe o critica, amigdala lor raspunde ca si cand i-ai ataca corporal. Furia pe care o manifesta nu este una calculata, este spontana si de necontrolat: este momentul in care sistemul lor nervos se activeaza modul de supravietuire.
De ce se intampla asta?
Multi dintre ei au crescut intr-un mediu in care critica era echivalenta cu respingerea totala sau cu pericolul de abandon. Ori afectiunea parintilor sau a celor din jur era conditionata de performanta sau de faptul de a fi special. Astfel ca toata viata lor se rezuma la o cautare a starii de a se simti speciali.
Ce se intampla in creierul lor atunci cand sunt criticati?
-Amigdala se activeaza exagerat la orice semn de invalidare.
-Cortexul insular anterior, responsabil de empatie si constientizare emotionala, arata o activare redusa
-Conexiunile cu cortexul prefrontal – partea logica si rationala – nu reusesc sa calmeze amigdala suficient.
Rezultatul? Sistemul nervos intra pe modul „lupta” sau „fugi”.
Lupta: ataca, manipuleaza, devin defensivi.
Fuga: se retrag, iti dau silent treatment, se rup emotional.
Aceasta explicatie nu este o scuza pentru comportamentul lor, dar arata de ce abordarea logica si rationala nu functioneaza cu ei.
Manipularea la care recurg, care pare personala si intentionata, este de fapt un raspuns automat, instinctiv. Creierul lor a invatat inca din copilarie ca pentru a supravietui, trebuie sa controleze perceptia celorlalti.
Aceste persoane nu sunt mai inteligente decat restul, ci pur si simplu functioneaza dupa patternuri mentale infantile, care le spun ca:
“Daca oamenii ma vad asa cum sunt eu cu adevarat, va fi rau: ma vor judeca, ma vor marginaliza, voi muri singur.”
Ce nu poti tu sa faci si e foarte important sa intelegi:
- Nu-i poti iubi pana devin mai empatici. Din pacate, ei nu vor simti niciodata emotiile asa cum le simt cei cu cortexul activ in parametri normali. Pot in schimb sa inteleaga rational emotiile celorlalti dar e nevoie de mult efort, constanta, rabdare, si din pacate studiile arata ca in absenta unei motivatii puternice, efortul nu se sustine pe termen lung.
2. Nu-i poti intelege pana isi “schimba” creierul.
3. Terapia nu-i va schimba fundamental: ea nu poate pune empatie acolo unde cortexul insular functioneaza diferit si nu are configuratia corespunzatoare pentru a gazdui acest construct denumit empatie.
4. Compasiunea ta nu ii va vindeca.
Din pacate, un exces de compasiune si intelegere te pot transforma in “supply”- adica intr-un furnizor sigur de admiratie si validare, ceea ce le intareste comportamentul si convingerea ca nu e nimic in neregula cu ei.
Oamenii care functioneaza in parametri optimi trebuie sa stie limpede: nu-i poti repara pe ceilalti. Singura optiune sanatoasa este sa iti pui limite si sa te protejezi.
Ce pot face ei insisi:
Desi nu se pot schimba fundamental, cei care au o activitate dificitara a cortexului insular, au o cale: poate nu este una de vindecare neaparat, ci mai degraba de autogestionare. Insa exista o cale:
Psihoterapia pe termen lung (terapia schemelor aparent este cea mai buna de la ora actuala) – nu „vindeca”, dar poate ajuta la recunoasterea tiparelor de raspuns, astfel incat anumite reactii/comportamente sa poata fi regandite.
Mindfulnessul si antrenamentul constientizarii corporale pot de asemenea sa ajute- in special pentru a invata sa distinga intre un pericol real si o critica minora.
Responsabilitatea nu cade pe cei din jur sa ii schimbe. Responsabilitatea cade pe ei sa caute ajutor, sa practice auto-reglarea si sa accepte ca altfel relatiile lor vor fi intotdeauna conflictuale.
Surse:
The interrelation of emotion regulation, anterior insula structure, and narcissistic traits: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S016503272500758X
https://en.wikipedia.org/wiki/Insular_cortex
Leave a Reply