Un argentinian, un neamt si un srilankez intra intr-un bar… Nu e un inceput de banc, ci mai degraba o constatare proprie despre conexiuni neasteptate🙂
Sunt novice intr-ale tango-ului iar in ceea ce priveste psihoterapia, probabil ca tot novice voi fi si cand voi iesi la pensie (am auzit de la cei mari ca la fel sta treaba si cu tango-ul de fapt, mereu sunt lucruri noi de invatat si de descoperit, chiar si atunci cand crezi ca le-ai invatat pe toate. Ceea ce face bine la ego, zic eu). Sunt novice deci, ceea ce-mi permite sa explorez cu entuziasm si curiozitate absolut orice conexiune pe care o mai sesizez uneori, cum se intampla acum.
Ce legatura are insa psihoterapia gestalt (nemtii) cu tango-ul (argentinienii) si cu srilankezii (budistii)?
Exista acest concept in terapia gestalt- indiferenta creativa (faceti abstractie de la conotatia negativa a cuvantului “indiferenta”, atat s-a putut traduce), care are un inteles profund pentru ceea ce se intampla in procesul terapeutic. Practic, un terapeut gestalt are incredere totala si neconditionata in intelepciunea si abilitatea innascuta a clientului (a fiecaruia dintre indivizi) de a se vindeca, are incredere in experienta clientului si are incredere in reeeeelatia terapeutica si a puterii ce sta in conexiunea dintre doi oameni. In starea aceasta de indiferenta creativa, psihoterapeutul devine un martor empatic al carui rol este de a fi prezent si de a ghida clientul in propria lui calatorie de autodescoperire, fara sa-i impuna ideile/obiectivele sale, fara sa se ascunda in spatele unor tehnici/exercitii/instrumente doar pentru ca “trebuie sa faca ceva”.
Fac o paranteza, probabil sunt carcotasi care vor spune ca “pai daca nu face nimic, ce rost mai are terapia? Pot sa vorbesc singur”. Evident ca nu despre asta este vorba, iar cel mai pertinent exemplu care-mi vine acum in minte este din propria mea experienta de client in terapie. Lucram la un moment dat cu cineva care stia una si buna: lucru cu copilul interior. Nu numai ca nu rezonam cu ideea, dar eu aveam alt continut de descarcat in perioada respectiva, iar sentimentul meu era ca doamna aceea nu voia altceva decat sa bifeze o casuta cu tehnica lucrului cu copilul interior, ca probabil asa isi facuse socoteala de acasa. Un terapeut gestalt care intelege conceptul de indiferenta creativa nu se va grabi sa vina cu solutia care a functionat pentru clientul de dinainte, ci va trata fiecare om pe care il intalneste, ca pe un extraterestru 🌝 adica, un individ total necunoscut, si astfel va adopta o atitudine de curiozitate fara prejudecati, fara asteptari si o stare de prezenta autentica, ceea ce fara doar si poate, ajuta la procesul vindecarii/redescoperirii de sine.
E practic ceea ce in budismul zen se numeste detasare si mindfulness. Departe de a pune semn de egal intre detasare si apatie, detasarea budista ofera un sentiment de plenitudine prin simpla intelegere a momentului prezent si a trairii acestuia cu deschidere si acceptare. Mai zic inteleptii zen ca a trai seren clipa prezenta vine cu renuntarea la dorinta de control si acceptarea invitatiei de a imbratisa necunoscutul 💃🏻🕺🏻
Ceea ce ma duce cu gandul la tango 🙂
Flirtez de ceva timp cu filosofiile orientale, la inceput treaba aceasta cu detasarea si cu prezentul imi pareau niste concepte interesante, le intelegeam dar doar la nivel mental, apoi au inceput sa apara efectiv peste tot, intr-un soi de curent al pozitivismului toxic, asa incat am dezvoltat un fel de aversiune vis-a-vis de mesajul budist, insa de cand dansez- pana si filosofia capata noi sensuri.
Astazi la curs, imi spune un coleg: “nu incerca sa anticipezi, nici macar eu nu stiu ce pas urmeaza sa fac”. Si chiar asa este. In tango se exerseaza mult renuntarea la control, e un dans al increderii si al conexiunii cu partenerul. Indiferenta creativa in tango, la fel ca si in terapia gestalt, nu presupune a ramane pasiv, ci necesita o stare de prezenta pentru a lasa de o parte ceea ce-ti imaginezi ca o sa se intample si a fi liber sa te misti in orice directie in explorarea rondei (sau in terapie, a lumii clientului)
Ar mai fi enorm de multe lucruri de spus, probabil in articolul urmator.
Leave a Reply