Despre invidia inconstienta si vaduva cu urechile prea mari

Vazusem de curand un filmulet despre obiceiurile si traditiile romanesti cu privire la muncile gospodaresti din perioada seceratului. Si zicea naratorul ca in cazul in care femeile ramaneau vaduve,si aveau si copii si ferma/gospodarie de intretinut, exista o practica de aducere inapoi a sotului decedat, pe o perioada de cateva zile, ca sa le ajute la muncile pamantului. Adica pentru universul taranului din secolul 19 sa zicem, era mai usor de acceptat faptul ca mortii pot invia si ca exista strigoi care lucreaza zilnic 9-5 la aratul pamantului, decat sa accepte faptul ca o femeie poate munci si se poate descurca singura. Si cu cal, si cu copii, si cu plug.

Astazi poate ca nu mai credem in zombies, dar exista o varietate de ganduri derivate din aceeasi neincredere/invidie a taranului de secol 19. Astfel, o femeie singura care munceste pentru a se intretine si are un cal functional, o gospodarie curata si niste graunte de pus pe masa, aude, in functie de context:

-daca e tanara: “are ea pe cineva care-i tine spatele”

-daca e frumoasa: “s-a culcat cu cine trebuie”

-daca e divortata: e castratoare, de-aia a lasat-o ala

-daca nu s-a maritat niciodata: are o problema, de-aia n-o ia nimeni

-daca n-are copii: trebuie sa renunte la munca si sa-si gaseasca imediat barbat, o sa regrete ca n-are copii. si sa mai lase din pretentii.

Si cate altele…

Daca ea le bifeaza pe toate cele de mai sus si nu da atentie oricui, oricum, se vor gasi voci, din randul celor care se autoexclud inainte sa aiba certitudinea respingerii, care vor incerca sa o discrediteze. Acestia vor spune: “ei lasa ca sunt altele si mai bogate si mai frumoase decat ea, ce atata… Si oricum, nu-mi place ca are urechile alea un pic cam mari daca ma intrebi pe mine”. Adica devalorizare.

Adevarul este ca in mod cert legendele despre vampirii care arau pamantul in locul vaduvelor, nu erau lansate de alte femei muncitoare si descurcarete, ori de barbati harnici si gospodari la randul lor, ci de cei care aveau spor la stat in fata birtului si la inventat legende pe fond de consum de alcool. Pentru ca nu aveau pamant de lucrat. Implicit, nici ce sa puna pe masa in mod concret.

De fapt, nimic nu e nou sub soare. Oamenii de atunci si de acum reactioneaza la fel. Cand nu pot accepta reusitele cuiva, cauta cai sa submineze persoana in cauza. In psihanaliza, se vorbeste despre invidia inconstienta care apare din experienta timpurie cu mama care hraneste copilul la san. Perspectiva inconstienta a copilului este ca mama- sursa de hrana, detine tot binele din lume, este al ei si nu i-l da pe tot lui. Ceea ce genereaza frustrare.

Deci este vorba despre un o gandire de tip “celalalt care are ceea ce eu simt ca-mi lipseste”, un mecanism de invidie care se hraneste din nesiguranta, lipsa de validare si credinta ca binele/bunul e limitat. Implicit, daca cineva pare ca are “prea mult” din urmatoarele: calitati morale, caracteristici estetice placute, bunuri materiale, relatii fructuoase- inseamna ca ramane prea putin pentru mine- prea putina frumusete, prea putina tinerete, prea putina avutie. Apare deci ceea ce se numeste “frica de lipsa”: senzația fundamentala ca lumea nu are destul pentru toti, ca resursele de iubire, succes, frumusete, viața, sunt limitate. In fata acestui mecanism, pot aparea doua reactii: ori idealizez persoana respectiva, iar la prima greseala, o taxez disproportionat; ori o devalorizez din capul locului (“nu e bun, nu am nevoie”)

Intrebari terapeutice de 20 de puncte pentru ambele categorii, indiferent de gen:

1. Pentru a-ti gestiona reusitele:

Avand asadar “urechile mari”, cum faci ca “femeie care-si lucreaza pamantul singura” sa asculti doar ceea ce iti hraneste sufletul, iar restul vorbelor sa le lasi sa se piarda in ecou?

2. ⁠Pentru a gestiona reusitele altora:

Ce anume naste in mine faptul de a vedea ca oamenii din jurul meu par sa aiba mai mult succes decat mine? Cum fac sa ajung sa am incredere in mod autentic ca merit si eu sa ocup un loc sub soare, si ca daca celalalt reuseste, asta nu inseamna ca eu esuez?

Pentru mai multe intrebari si ocazii de introspectie- see a therapist below.

Poza e mai mult pentru algoritm, niciun cal n-a fost folosit la arat pe durata redactarii acestui articol.


Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *